Putina liniste

Fiu-meu si vara-sa, intr-o poza cu putina liniste, plus raspunsul catre Ioan si nu numai… 

Plus inca o poza cu liniste, malul celalalt al Dunarii, lensbaby 3G.

”

Nu gresesti. Dealfel, nimeni nu greseste. Mie-mi place poza, chiar daca-i a mea si credeti-ma pe cuvant de onoare ca chiar m-am chinuit s-o fac, ca sa nu mai zic ca am ramas impotmolit in camp si m-am umplut ca dracu’ de noroi din cap pana-n picioare.

Dar nu asta e important. Privitorul nu trebuie sa stie cat ai inghetat tu, cum iti biciuia vantul fata sau cum iti cade tie grindina-n cap cand faci o poza, ca s-au luat tiganii dupa tine sau cat de suparat ai fost in momentul declansarii. El primeste un produs finit, un concept, o lucrare si atat.
Poza nici nu suiera si nici n-are lacrimi sau temperatura. Privitorul judeca altceva. Si anume, ceea ce-i oferi.

De aceea, orice comentariu ar trebui sa fie receptat ca obiectiv si pe masura puterilor audientei.
Stiu insa ca nu as porni de la asemenea presupuneri niciodata. Nu din respect pentru un autor sau altul, ci din respect pentru mine si pentru lucrarea pe care o privesc.

M-am iesit din pepeni si, mai mult, am fost foarte retinut. Nu-mi pare bine, dar nici rau. Imi este clar acum, si stiti si voi, ca de cele mai multe ori se judeca autorul si nu creatia lui, ca sa folosesc un cuvant mai pretentios. Iar satisfactia comentatorului, dupa momentul imprastierii cu diverse materii, devine primordiala. As incerca sa ripostez in aceeasi maniera si de acum inainte.

Apreciez in mod deosebit sfaturile de autotemperare si fac tot posibilul sa le urmez, dar o atitudine mai agresiva sau radicala poate ca nu strica, uneori. Depine de fiecare, depinde de temperament.

Ioane, deci ce-mi zici tu aici mi-a zis si nevasta-mea. Prin urmare, va dau dreptate   “